Pentru parinti

 

 Experimente de incercat acasa

 

 

Mai gasiti experimente simpatice pentru acasa si aici: http://ro.da-vinci-learning.com/experiment 

 

 

Cum funcţionează un pai

  

Credeţi că folosiţi paiul pentru a trage lichidul în gură? Nu este chiar aşa!

 

Ce aveţi de făcut: Trageţi un pic de apă în pai. Apoi puneţi repede degetul pe capătul de sus al paiului şi scoateţi paiul din apă. Ţineţi paiul deasupra paharului. Îndepărtaţi degetul de pe orificiul paiului.

 

Ce se întâmplă: Cât timp degetul vostru acoperă capătul superior al paiului, apa rămâne în pai. Când îndepărtaţi degetul, apa curge.

 

De ce: Degetul vostru de la capătul paiului diminuează presiunea aerului de deasupra paiului. Presiunea mai ridicată a aerului de sub pai reţine apa în interior.

Când beţi cu paiul, de fapt nu ridicaţi lichidul la suprafaţă, ci îndepărtaţi o parte din aerul din interiorul paiului. Acest lucru scade presiunea aerului din pai, comparativ cu presiunea din exterior. Presiunea mai mare din exterior împinge apa din pahar, prin pai, direct în gură. Pipeta, un tub folosit de oamenii de ştiinţă pentru a măsura şi a transfera lichid dintr-un recipient în altul, funcţionează în acelaşi fel.

 

Materiale: un pai de băut, un pahar cu apă, un pahar gol

 

 

 

 

 

 

Străpungeţi un cartof

  

V-aţi gândit vreodată că un pai obişnuit ar putea străpunge un cartof  fără să se rupă?

 

Ce aveţi de făcut: Înmuiaţi cartoful în apă aproximativ 30 de minute înainte de a încerca acest experiment. Apoi, cu o mişcare puternică şi rapidă, înfigeţi paiul direct în cartof.

 

Ce se întâmplă: Paiul străpunge cartoful fără să se rupă sau să se îndoaie.

 

De ce: Inerţia este tendinţa obiectelor de a continua orice mişcare pe care o fac. Un obiect în repaus (cartoful), tinde să rămână în repaus, în timp ce un obiect în mişcare (paiul), tinde să continue mişcarea în aceeaşi direcţie.

S-a întâmplat ca paie care cresc pe câmp să se înfigă sau să treacă prin scândurile hambarelor de lemn sau ale caselor, propulsate de forţa tornadelor.

Materiale: un cartof crud, un pai de hârtie

 

 

 

Ziarul dur

 

Oricât de puternic aţi sufla nu puteţi să clintiţi acest ziar neînfricat!

 

Ce aveţi de făcut: Aşezaţi rigla pe masă, astfel încât 5 cm să rămână în afara suprafeţei mesei. Întindeţi o coală dublă de ziar peste riglă, în aşa fel încât hârtia să fie aşezată de-a lungul marginii mesei.

Loviţi marginea riglei rămasă în afară cât de tare puteţi.

Ce se întâmplă: Ziarul nu se mişcă.

 

De ce: Presiunea aerului de deasupra zia­rului nu îi permite acestuia să se mişte. Aerul apasă ziarul cu aproape un kilogram pe centimetru pătrat. Pentru o coală de ziar obişnuită, greutatea e de aproape două tone.

Materiale: o riglă de lemn, o masă, un ziar

 

 

 

 

 

 

Trucul şerveţelului de hârtie

 

Este bine să exersaţi acest truc acolo unde nu e o problemă dacă se varsă apa.

 

Ce aveţi de făcut: Întindeţi şerveţelul pe colţul mesei din bucătărie sau pe o tejghea. Aşezaţi paharul de plastic cu apă pe un colţ de şerveţel, la 2,5 cm de marginea mesei.

Trageţi repede şerveţelul de sub paharul de plastic.

 

Ce se întâmplă: Şerveţelul iese de sub pahar, fără ca apa să se răstoarne.

 

De ce: Paharul nu se varsă din cauza tendinţei lucrurilor fixe de a rămâne fixe. E vorba de vechea lege a mişcării - inerţia. Dacă totuşi paharul se varsă, motivul e că nu aţi tras de şerveţel destul de repede sau cu destulă forţă.

Materiale: un şerveţel de hârtie, un pahar de plastic cu apă

 

Magie cu hârtie: panglica lui Moebius

  

Puteţi face ca hârtia să aibă o singură faţă!

Acest fenomen surprinzător a fost descoperit

de un matematician german din secolul XIX,

August Ferdinand Moebius.

Ce aveţi de făcut: Tăiaţi o panglică de hârtie de 2,5 cm x 25 cm. Răsuciţi unul din capete pe jumătate şi lipiţi apoi cele două capete într-o buclă.

Desenaţi o linie de-a lungul mijlocului panglicii.

Tăiaţi de-a lungul liniei desenate.

 

Ce se întâmplă: Linia e trasată pe ambele feţe! Şi aveţi o singură buclă, care este de două ori mai lungă decât cea originală.

De ce: Nimeni nu a putut explica acest „truc" ciudat. Dar el e folosit în mod practic. De obicei, curelele de la motoarele maşinilor şi ale benzilor rulante din fabrici se uzează mai repede pe dinăuntru decât pe dinafară. Dar curelele făcute după modelul de mai sus se uzează egal şi mult mai încet.

Materiale: o coală de hârtie, foarfecă, lipici sau bandă adezivă, un creion.

 

Trucul introducerii oului în sticlă

 

Chiar se poate introduce un ou într-o sticlă - dacă sticla are gâtul
ceva mai mic decât circumferinţa  oului - fără să se spargă oul?

 

Ce aveţi de făcut: Turnaţi apa fierbinte în sticlă. Ţineţi sticla cu suportul pentru tigăi şi scuturaţi apa înăuntrul sticlei apoi turnaţi-o afară. Puneţi repede oul peste gura sticlei.

 

Ce se întâmplă: Deşi oul este mai mare decât gura sticlei, el cade în sticlă.

 

De ce: Apa fierbinte lasă aburi în sticlă, care scot afară o parte din aerul din sticlă. Pe măsură ce aburii din sticlă se răcesc, se transformă în picături de apă şi necesită mai puţin spaţiu. Astfel, presiunea aerului din sticlă scade, iar presiunea mai mare a aerului din afară împinge oul în sticlă.

Pentru a scoate oul, întoarceţi sticla invers, puneţi gura pe deschizătura sticlei şi suflaţi timp de 30 de secunde. Presiunea din interior va fi mai mare decât cea din exterior - şi oul va fi forţat să iasă.

Materiale: apă fierbinte, o sticlă cu gâtul îngust, cum ar fi o sticlă de ketchup sau sticla unui bebeluş, suport pentru tigaie, un ou fiert tare, decojit

 

 

 

În carusel

 

Când sunteţi în carusel şi acesta se învârte, de ce nu cădeţi?

 

Ce aveţi de făcut: Legaţi foarte bine frânghia de mânerul găleţii. Puneţi mingea în găleată.

Alegeţi un loc unde nu există pericolul de a lovi ceva - în spaţiu deschis. Ţineţi găleata de frânghie şi învârtiţi-o în aer, în cercuri, cât de repede puteţi.

Ce se întâmplă: Mingea rămâne în găleată chiar şi atunci când aceasta stă cu capul în jos.

 

De ce: Forţa centrifugă - forţa creată de mişcarea de rotaţie - egalează forţa gravitaţională şi nu lasă mingea să cadă din găleată. Ea împinge obiectul spre pereţii găleţii mai mult decât în afară.

Când aţi câştigat experienţă, puteţi încerca şi cu o găleată cu apă - dar nu în casă!

Materiale: 60 cm de frânghie, o găleată, o minge moale de cauciuc

 

 

 

Încet, dar sigur

 

Urmează un experiment pe care îl veţi putea realiza

doar cu răbdare şi o mână sigură.

 

Ce aveţi de făcut: Tăiaţi o fâşie de hârtie lată de 7 cm şi lungă de 25 cm.

Aşezaţi sticla invers, pe hârtie la marginea mesei, astfel:

Ţelul vostru este să îndepărtaţi hârtia fără să răsturnaţi sticla.

Potriviţi un creion pe capătul liber al foii şi rulaţi cu grijă. Continuaţi să rulaţi până când sulul de hârtie atinge gura sticlei. Apoi cu o mână fermă, continuaţi să rulaţi.

 

Ce se întâmplă: În timp ce rulaţi încet dar sigur, hârtia se retrage încet de sub sticla, care nu se va răsturna.

 

De ce: Sticla nemişcată tinde să rămână nemişcată şi în picioare din cauza inerţiei. Gura sticlei nu se poate mişca,s pentru că atinge hârtia rulată. Sticla nu se răstoarnă din cauza inerţiei care o ţine în starea iniţială - atâta timp cât nu faceţi mişcări bruşte.

Materiale: foarfecă, o foaie de hârtie, liniar, creion, o sticlă cu gură şi gât îngust

 

Incredibilul ciocan  în echilibru

Oricine poate pune un ciocan în cap, iar acesta va sta în echilibru. Dar puteţi lega un ciocan de o riglă şi să le puneţi în echilibru pe amândouă, în timp ce doar un capăt al riglei atinge masa?

 

Ce aveţi de făcut: Legaţi un capăt de sfoară de riglă. Legaţi celălalt capăt al sforii de mânerul ciocanului. Legaţi-o cât mai fix, pentru a nu aluneca în sus şi în jos pe mânerul ciocanului.

Ce se întâmplă: Acum puneţi obiectele în echilibru. Asiguraţi-vă că partea de capăt a mânerului ciocanului atinge capătul riglei. Aşezaţi rigla astfel încât 10 cm din ea să fie pe marginea mesei. Cu grijă, testaţi rigla şi ciocanul pentru a vedea dacă sunt în echilibru.

S-ar putea să trebuiască să ajustaţi sfoara, pentru a face ciocanul să atârne corect. Dacă aveţi probleme cu punerea obiectelor în echilibru, scurtaţi sfoara dintre ele. Nu renunţaţi dacă nu reuşiţi din prima încercare. Veţi reuşi dacă sfoara are lungimea potrivită.

De ce: Aţi poziţionat rigla şi ciocanul, în aşa fel încât centrul de echilibru este exact în punctul de la marginea mesei. Dacă priviţi dintr-o parte, veţi observa cum capul ciocanului este pe partea centrului de greutate, iar mânerul şi restul riglei sunt de cealaltă parte.

Un ciocan cu mâner de lemn va avea un alt centru de greutate decât un ciocan de oţel, din cauza diferenţei de greutate dintre cele două mânere.

Materiale: un ciocan, o riglă, 5 m de sfoară rezistentă

 

 

 

Concurs de cercuri

Aţi urmărit curse de cai şi de maşini. Poate că aţi văzut şi curse pe role. Ei bine, urmează o cursă cum nu aţi mai văzut.

 

Ce aveţi de făcut: Pentru acest experiment aveţi nevoie de două inele de hârtie de aceleaşi dimensiuni. (Nu ar fi corect să puneţi la întrecere două inele de dimensiuni diferite).

Tăiaţi dintr-un bloc-notes două fâşii late de 6 cm. Transformaţi fiecare fâşie într-un inel, lipindu-i capetele. Acum lipiţi o agrafă de birou în interiorul celor două inele. Verificaţi ca agrafa să fie în centrul inelului.

Aşezaţi cele două inele unul lângă celălalt, la câţiva centimetri distanţă, în vârful pantei. (Rampa folosită pentru iepure şi ţestoasă este perfectă, deşi dacă adie vântul va trebui să folosiţi o rampă de interior.)

Daţi drumul inelelor în acelaşi timp.

 

Ce se întâmplă: Dacă priviţi atent, veţi observa că inelul cu agrafa de birou nu se rostogoleşte cu viteză constantă. Pare să îşi mărească viteza când agrafa se roteşte către rampă. Apoi încetineşte când agrafa urcă din nou dinspre rampă. În cele din urmă, inelul cu agrafă pierde cursa.

De ce: Nu forţa de frecare încetineşte inelul cu agrafa de birou. El încetineşte pentru că nu e în echilibru. Acesta e motivul pentru care roţile maşinilor şi ale camioanelor trebuie echilibrate.

Materiale: două foi de hârtie, o riglă, foarfece, bandă adezivă, 4 agrafe de birou, o pantă sau o rampă.

 

Cum să acordaţi un pahar

Am spus că o furculiţă nu poate fi acordată, dar a spus cineva că un pahar nu poate fi acordat?

 

Ce aveţi de făcut: Aliniaţi cele 8 pahare pe tejgheaua din bucătărie. (Sticlele de plastic nu sunt bune de data asta). Nu contează dacă paharele sunt sau nu de aceeaşi mărime. Dacă sunt, va fi mai uşor să le acordaţi.

Umpleţi paharele parţial cu apă, ca să arate precum cele din imagine:

După cum puteţi vedea, fiecare pahar are un pic mai puţină apă în el decât paharul din stânga.

Acum folosiţi creionul pentru a lovi uşor, dar ferm marginea fiecărui pahar.

 

Ce se întâmplă: Veţi auzi un ton diferit de la fiecare pahar în parte. Cu cât este mai multă apă în pahar, cu atât tonul este mai grav.

Numiţi primul pahar din stânga voastră „do", adică prima notă a gamei muzicale. Loviţi următorul pahar. Dacă tonul este următorul în gamă, continuaţi. Dacă nu, adăugaţi sau aruncaţi din apă, până sunetul paharului este cu un ton mai înalt.

Continuaţi aşa până aţi acordat toate cele 8 pahare, pentru a putea cânta gama muzicală.

De ce: Ştim că vibraţiile creează sunete. Lovitura marginii paharului creează o vibraţie. Viteza vibraţiei depinde de câtă suprafaţă de pahar şi câtă apă trebuie puse în mişcare. Cu cât avem mai multă apă, cu atât vibraţia va fi mai înceată, iar tonul mai grav.

Materiale: 8 pahare, apă, un creion

 

Un nasture bun nu poate fi ţinut jos

 

Dacă aţi vrut vreodată să vedeţi un nasture căzând şi ridicându-se într-un pahar cu lichid, acum e momentul.

 

Ce aveţi de făcut: Umpleţi paharul cu suc, lăsând doar 12,5 mm spaţiu gol sus. (Un suc incolor ar fi ideal, pentru a putea observa mai bine experimentul.)

Daţi drumul nasturelui în pahar. Dacă pluteşte, loviţi-l cu degetul, împingându-l spre fundul paharului.

 

Ce se întâmplă: În jurul nasturelui se formează bule mici.

Dintr-o dată nasturele se ridică la suprafaţă. Loviţi-l uşor pentru a scutura bulele şi se va scufunda din nou. Acest proces va continua atâta timp cât sucul este gazos. Dacă doriţi, puteţi introduce mai mulţi nasturi în pahar.

De ce: Bulele de gaz sunt bioxid de carbon. Când bulele se ataşează de nasture, îi dau un impuls suficient cât să îl ridice.

Materiale: un nasture de cămaşă, sau unul nu mai mare de 18 mm, un pahar, suc carbogazos

  

Un mod ciudat de a tăia un cub de gheaţă

 

Dacă vreodată va trebui să tăiaţi un cub de gheaţă,

noi vă prezentăm o metodă care are un rezultat

atât de surprinzător încât pare imposibil.

Ce aveţi de făcut: Legaţi capetele sârmei sau ale nailonului de bucăţile rotunde de lemn. Puteţi folosi dibluri sau bucăţi dintr-o coadă de mătură. Şi nişte şuruburi mai lungi sunt potrivite.

Verificaţi ca sârma sau nailonul să fie bine legate de bucăţile de lemn. Le veţi folosi ca mânere, ca să nu vă tăiaţi degetele în locul cubului de gheaţă. Tăietorul va arăta ca în imagine.

Aşezaţi cubul de gheaţă pe ceva solid, suficient de înalt pentru a putea sta deasupra cubului de gheaţă şi a împinge tăietorul. Folosiţi mai multe bucăţi mici de lemn puse unele peste altele sau o conservă pe post de suport pentru tăiat. După ce aţi aşezat cubul pe suport, prindeţi de mânere şi apăsaţi cu putere. Mişcaţi firul pe cub, înainte şi înapoi, ţinând mereu apăsat, ca şi cum aţi folosi un firez.

Ce se întâmplă: În câteva secunde firul va pătrunde încet în cub. Pe măsură ce continuaţi mişcarea înainte şi înapoi, s-ar putea să fie de ajuns doar să apăsaţi.

Sârma pătrunde în cubul de gheaţă chiar dacă încetaţi mişcările! Şi cel mai surprinzător este că gheaţa pare să îngheţe deasupra firului.

Când sârma a tăiat aproape tot cubul, nu mai apăsaţi atât de tare. Astfel sârma nu va tăia brusc cubul.

Când sârma a ajuns la capăt, veţi aştepta să aveţi două cuburi. Dar nu e aşa! Aveţi în continuare un singur cub de gheaţă, pentru că cele două jumătăţi au îngheţat, lipindu-se.

De ce: Presiunea sârmei cauzează topirea gheţii de dedesubt, pentru că presiunea creează căldură. Totuşi un cub de gheaţă este suficient de rece pentru a reîngheţa apa când aceasta ajunge deasupra sârmei unde nu mai este presiune.

Materiale: 45 cm de sârmă subţire sau fir subţire de nailon, două bucăţi rotunde de lemn (dibluri) sau două şuruburi de 15-20 cm, un cub de gheaţă, bucăţi de lemn sau o conservă

  

Ce-i cu sticla asta?

Iată o sticlă cu apă, fără dop, dar care nu se poate goli.

 

Ce aveţi de făcut: Aşezaţi pâlnia în sticlă. Fixaţi pâlnia de sticlă cu grijă şi foarte etanş, după cum se vede aici:

Folosiţi material adeziv, bandă de plastic sau bandă izolatoare. Nu vă grăbiţi şi folosiţi benzi lungi de 10 sau 12,5 cm. Verificaţi ca pâlnia să fie lipită de sticlă, astfel încât aerul să nu circule printre ele. Întindeţi bine banda şi apăsaţi cu putere.

Aşezaţi sticla şi pâlnia în chiuveta din bucătărie. Umpleţi ulciorul cu apă şi apoi turnaţi apa în sticlă. Turnaţi apa suficient de repede, ca aceasta să se adune în pâlnie. Este foarte important! Continuaţi să turnaţi astfel încât nivelul apei să se ridice aproape de marginea pâlniei.

Acum fixaţi-vă mâna deasupra pâlniei (care este plină cu apă) şi întoarceţi repede sticla cu gura în jos, ca în imagine:

 

Ţineţi mâna peste gura pâlniei până când aerul din interior se ridică pe fundul sticlei. Nu lăsaţi niciun pic de aer să intre în pâlnie pe lângă mâna voastră.

 

Ce se întâmplă: Apa rămâne în sticlă.

 

De ce: Dacă spaţiul dintre pâl­nie şi sticlă este bandajat bine şi lipsit de aer, iar pâl­nia este plină cu apă, aerul este prins în inte­riorul sticlei şi nu are nicio şansă să scape. Pe măsură ce apa umple sticla, moleculele de aer sunt atât de comprimate, încât presiunea aerului din sticlă este egală cu presiunea apei care îl apasă.

Atâta timp cât în sticlă nu intră niciun pic de aer în plus, presiunea aerului din exterior va ţine apa în sticlă.

Materiale: o sticlă mare de suc din plastic, o pâlnie, material adeziv sau bandă din plastic, un ulcior mare, apă.

 

Legea lui Bernoulli

 

Presiunea aerului unei tornade este atât de joasă, încât casele din calea sa pot fi distruse. Care este cauza presiunii joase?

 

Ce aveţi de făcut: Atârnaţi merele la distanţă de 7,5 cm unul de celălalt. Suflaţi tare între ele.

 

Ce se întâmplă: În loc să se îndepărteze, merele se apropie unul de celălalt.

 

De ce: Suflând între mere, faceţi aerul din­tre ele să se mişte. Suflul reduce presiunea ae­ru­­lui dintre ele. Apoi aerul din lateralele me­re­lor împinge merele către zona cu presiune scăzută.

 

Pe măsură ce viteza aerului creşte, presiunea aerului scade. Cu cât aerul se mişcă mai repede, cu atât are o presiune mai scăzută. Acest fapt a fost descoperit în 1738 de către fizicianul elveţian Daniel Bernoulli.

Această scădere de presiune cauzată de viteza mare a aerului este unul din motivele pentru care o tornadă este atât de dăunătoare. Obiectele sunt propulsate în vârtejul de aer de către presiunea mai puternică a aerului din jurul lor.

Materiale: două mere, două sfori lungi de 30 de cm, două pioneze.